De prin Belgia

In oras

Zilele astea au fost la noi in Iasi zile de sarbatoare pentru ca a fost Targul de oale si mesterii mestesugari. A fost o nebunie pe Copou, multime de oameni compacta. Fiecare a iesit cu mic cu mare la targ. Erau asa de multi copii, care mai decare mai colorat, mai zglobiu...Am fost si eu la oale dar mai mult mi-a placut si mai ales mi-a fost mai mult de folos partea cu mesterii. Spun ca mi-a fost de folos pentru ca am gasit acolo niste jucarii din lemn viu colorate si interesante pentru Adelina.
Exista in Iasi un magazin cu jucarii din lemn la Felicia, dar sunt asa de scumpe de nu te poti apropia. Fara 40RON nu ai ce cauta acolo. Asa ca am luat de la targ.
Am sa adaug poze.

Viata print-un ochi de sticla

Suntem cu totii niste pahare.

Primim si pastram cu noi tot ceea ce vedem, tot ceea ce altii ne invata, tot ceea ce ne influenteaza altii si chiar daca mai varsam din continut uneori gustul acestora ramane pe marginea paharului.

Unele pahare sunt mai pline, altele mai goale; suntem in acelasi timp umpluti dar si goliti din continut in fiecare clipa a existentei noastre pe acest pamant.

Unele sunt transparente, altele translucide si de diferite culori, desene asa ca si firea omului.

Unele sunt mai groase, altele mai subtiri asa cum oamenii sunt mai mult sau mai putin ancorati in viata.

Unele pahare fac parte din seturi mai mult sau mai putin numeroase ca si familiile noastre.

Unele pahare au buza, sunt acei oameni care sunt facuti mai degraba pentru a impartasi; sunt profesorii si nu ma refer numai la cei formali.

Unele pahare au picior fiind in functii mari.

Cele de cristal daca le atingi scot un sunet suav: sunt artistii.

Paharele de cocktail sunt oamenii care stiu sa se distreze, iar cele de tuica sunt oamenii simpli de la munte care traiesc in conditii vitrege.

Toate paharele se sparg. Unele raman cioburi care se astupa in pamant, iar altele devin parte integranta a altor lucruri; acestia sunt oamenii care lasa ceva in urma lor.

Voi ce fel de pahare sunteti?

Pentru mine, important este sa vezi partea plina a paharului celuilalt.

Michael Jackson

Cred ca a-ti auzit cu totii ca azi a murit Michael Jackson.

Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace ca zbuciumata viata a mai avut.

Luat de pe You Tube

E bine de stiut...

Din auzite:


1. Otetul de mere scade colesterolul si previne hipertensiunea, datorita continutului bogat in potasiu.

2. Ovazul reprezinta un medicament bun pentru inima, consumati fulgi de ovaz, rondele cu ovaz.

3. Musetelul are proprietatea de a scadea zaharul din sange. Consumand o ceasca de ceai pe zi, reusiti sa tineti diabetul la distanta.

4. Kiwi regleaza tensiunea. Un singur fruct ofera doza zilnica de vitamina C, potasiu, vitamina E si luteina.

5. Bananele combat stresul datorita triptofanului, un tip de proteina pe care organismul il transforma in serotonina.

6. Smochinele normalizeaza colesterolul si tensiunea, datorita continutului foarte mare de calciu.

7. Usturoiul, prin prelucrari termice, devine toxic. Folositi-l crud.

8. Polenul este bogat in fier. Fierul este antianemic.

9. Zeama de lamaie albeste totodata unghiile si impiedica cresterea pielitelor din jurul lor.

10. Verdeata isi pastreaza culoarea daca este uscata in spatele frigiderului.

Cineva spunea: "Copiii mici sunt ca si tantarii: de indata ce nu mai scot nici un sunet, stii ca s-au apucat de ceva rau."

Sanzaienele

Maine este sarbatoare, sunt sanzaienele asa ca m-am pregatit si eu inca cu cateva zile in urma.

Dar de fapt ce sarbatorim de fapt si de ce se numeste asa aceasta sarbatoare?

Pe data de 24 iulie lumea ortodoxa sarbatoreste Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Proorocul dintre cele doua Legi, "cel mai mare dintre cei nascuti din femeie", Botezatorul Domnului.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul s-a intamplat intr-un mod neobisnuit, miraculos. Parintii lui erau batrani si nu aveau copii. Preotul Zaharia si Elisabeta, sotia sa, nu incetau insa cu rugaciuni catre Dumnezeu sa le dea un fiu care sa le mangaie batranetile. Pe vremea aceea infertilitatea era considerata o mare rusine si o pedeapsa divina. Nasterea lui a fost vestita de inger. Pentru ca nu a crezut vestirea ingereasca, tatal sau a fost mut pana la nasterea pruncului.

Ioan a ramas orfan de mic. S-a retras in pustie si s-a pregatit cu o viata foarte aspra pentru misiunea ce i-a fost incredintata. In plina barbatie, a venit printre ai sai si ii boteza cu apa, la raul Iordan. El pregatea astfel venirea Fiului lui Dumnezeu. Plin de smerenie el s-a pregatit pe sine ca sa devina Botezator al lui Hristos. Si i-a pregatit pe ceilalti, ca sa-l poata primi pe El.

La noi aceasta sarbatoare se numeste asa pentru ca sânzâienele sunt simboluri ale dragostei, fertilitatii, belsugului. Denumirea vine de la numele unor plante cu flori galbene ce cresc prin gradini, livezi, pasuni, fiind simboluri ale Soarelui, luminii, vietii.

Aceeasi sarbatoare are în Ardeal numele de Sancta Diana iar în Muntenia cel de Dragaica (de origine slava).

Principiul calauzitor este acelasi peste tot: dragostea si concretizarea sa: nunta. Toate manifestarile sunt legate de aflarea ursitului sau a ursitei, a apropierii sau a îndepartarii momentului casatoriei.

În ziua de Sânzâiene se culegeau florile cu acelasi nume si se împleteau cununi din ele (pentru fete în forma circulara iar pentru baieti în forma de cruce) si se aruncau peste casa. Daca acea cununa se oprea pe acoperis era semn ca o nunta va avea loc în curând, daca însa cununa sarea dincolo de casa înseamna ca va mai trece ceva timp pâna la casatorie. Un alt procedeu era acela în care se aruncau cununile în cireada. Daca se opreau între coarnele unei vite tinere atunci persoana care a atuncat-o se va casatori cu cineva tânar, daca, dimpotriva, poposeau pe crestetul unei cornute mai batrâne acest lucru denota ca nunta se va face cu o persoana mai în vârsta.

Se spunea de asemenea ca fetele care îsi puneau flori de sânzâiene sub perna în noaptea dinspre 24 iunie îsi vor visa ursitul. În noaptea de sânzâiene femeile culegeau plante medicinale si rosteau descântece. Iar daca se spalau cu roua de pe plante în dimineata acelei zile va avea chipul frumos si pielea catifelata.

Este apogeul, punctul culminant, al verii, al florescentei.

Hai sa ne bucuram de aceasta sarbatoare cu totii!

Iamy, iamy...

Nu am mai facut de mult clatite, dar si cand am facut... Adica inca mai fac si la ora asta de nu se mai termina.
Nu am ce zice: este o adevarata splendoare sa faci clatite pe caldura asta si sa alungi si ultima bruma de racoare care s-a instalat in casa o data cu caderea serii. Totusi cand vine vremea sa le mananci nu este nici o problema. Sunt foarte curioasa cate mi-au iesit asa ca am sa le numar asa ca astept sa le termin ca sa va zic si voua.
Da cel mai misto mi-a iesit ultima: sub forma de palmier.

A 26 de clatite. CUM? Mi se pareau 100. Cum am trecut de la 100 la 26?

In natura

Am iesit si noi putin in natura si pentru ca nu ne-am putut hotara daca sa mergem la peste sau la gratar, am hotarat sa le imbinam. Asa ca am mancat gratar in timp ce pescuiam.









Bineanteles ca s-a lasat cu baie si apoi am cules si niste flori de camp.

Concursuri

Nu stiu cati din cei care ma cunosc stiu despre mine ca ma pasioneaza concursurile. Aceasta pasiune ma bantuie inca de cand eram mica. Va imaginati ca am participat la tot felul de concursuri: am strans etichete, capace, coduri de bare; am participat la concursuri din reviste, de la radio, TV, etc.

Inainte aproape ca nu castigam nimic si sincer nu stiu ce ma mai mana in lupta. Imi amintesc si acum cand am participat cu sora mea la un concurs la Radio Iasi, asta pe cand aveam 14 ani. Trebuia sa ii trimitem o scrisoare lui Mos Craciun. Da; eu scrisesem ceva ce avea legatura cu trecutul si sora mea ceva din viitor, sau invers. Am castigat atunci 500 de lei amandoua.

Apoi nu va puteti imagina ce tare am tipat cand, participand la o promotie la Coca-Cola prin care castigai un ursulet polar daca aveai capacele potrivite si am gasit intamplator capacul valoros. Am fost asa de fericita in ziua aceea...
Sau ce suparare m-a cuprins cand am aflat ca am castigat la o revista dupa ce perioada de ridicare a premiului se sfarsise.

Nu de mult timp, insa, am inceput sa particip la concursuri pe net si vad ca pana acum am avut succes.

Sper ca imi veti ura bafta in continuare.

Adelina

Am sa ignor faptul ca azi ar trebui sa ma preocupe intrebarea: "Eu pe cine votez?"dar nefiind in starea cetateanului turmentat din Caragiale va propun, mai bine, sa va intreb pe dvs.: "Ce spuneti de pozele astea?"

Flash - news

1. S-a terminat serialul Prison Break;



2. Se lucreaza la modernizarea parcului de joaca din fata blocului meu;



3. In fata Teatrului National din Bucuresti speram ca se va amplasa un grup statuar numit "lumea lui Caragiale" realizat de Ioan Bolborea. Grupul statuar este la fel de voluminos ca si o casa;



4. Cea mai rapidă cameră de filmat digitală din lume, Phantom V12, capabilă să înregistreze până la un milion de cadre pe secundă, va fi prezentată anul acesta, în premieră, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania. Tehnologia care stă în spatele acestei aparaturi a fost dezvoltată de cercetătorii români Alexandru Aciu, Radu Corlan şi Petru Pop;



5. Meduza bizara descoperita intr-un lan de orz din Anglia saptamana trecuta conform "The Sun".

Zoo...

Pangolinul

Pangolinul este un animal al carui trup este acoperit pe partea superioara cu solzi cornosi in forma de placi sau solzi (asemanator unui con de brad). Acest lucru nu impiedica insa mobilitatea animalului. Lipsa dintilor si forma limbii (lunga de 60-70 cm si lipicioasa) ii aseamana mult cu furnicarii, cu care, nu se inrudesc catusi de putin, asemanarea fiind rezultatul adaptarii la acelasi tip de hrana: furnici si insecte asemanatoare. Botul lor este lipsit de solzi si acoperit cu o piele dura si cornoasa si fara dinti. Membrele sunt scurte iar coada este foarte lunga. Traiesc in special in Africa Centrala, in tot sudul Asiei si in cateva insule ale Indoneziei.

Familia Manidae este singura reprezentanta a acestui ordin, fiind compusa din sapte specii de pangolin, a caror marime difera, dimensiunilor lor incadrandu-se intre 22 si 85 de cm. Pangolinul chinezesc, intalnit atat in China, cat si in Taivan si in sud pana in Burma, este diferit de celelalte specii, avand o coada scurta si o lungime totala de 1,30 m.

Pangolinul nu isi foloseste decat doua din cele patru picioare atunci cand merge, si anume pe cele posterioare. Coada este puternica si foarte lunga. In caz de pericol se strange ghem, pozitie in care si dorm, de altfel. Sunt animale nocturne, in timpul zilei stand ascunse in adaposturi sapate de ele.

De obicei nasc un singur pui, care, in primele zile, se agata de coada mamei. In caz de pericol, aceasta isi incolaceste coada in jurul corpului micutului, protejandu-l.
Pangolinul are un numar record de vertebre - 46 si toate se afla in coada sa.

La multi ani tuturor copiilor!