Dar de fapt ce sarbatorim de fapt si de ce se numeste asa aceasta sarbatoare?
Pe data de 24 iulie lumea ortodoxa sarbatoreste Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Proorocul dintre cele doua Legi, "cel mai mare dintre cei nascuti din femeie", Botezatorul Domnului.
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul s-a intamplat intr-un mod neobisnuit, miraculos. Parintii lui erau batrani si nu aveau copii. Preotul Zaharia si Elisabeta, sotia sa, nu incetau insa cu rugaciuni catre Dumnezeu sa le dea un fiu care sa le mangaie batranetile. Pe vremea aceea infertilitatea era considerata o mare rusine si o pedeapsa divina. Nasterea lui a fost vestita de inger. Pentru ca nu a crezut vestirea ingereasca, tatal sau a fost mut pana la nasterea pruncului.
Ioan a ramas orfan de mic. S-a retras in pustie si s-a pregatit cu o viata foarte aspra pentru misiunea ce i-a fost incredintata. In plina barbatie, a venit printre ai sai si ii boteza cu apa, la raul Iordan. El pregatea astfel venirea Fiului lui Dumnezeu. Plin de smerenie el s-a pregatit pe sine ca sa devina Botezator al lui Hristos. Si i-a pregatit pe ceilalti, ca sa-l poata primi pe El.
La noi aceasta sarbatoare se numeste asa pentru ca sânzâienele sunt simboluri ale dragostei, fertilitatii, belsugului. Denumirea vine de la numele unor plante cu flori galbene ce cresc prin gradini, livezi, pasuni, fiind simboluri ale Soarelui, luminii, vietii.
Aceeasi sarbatoare are în Ardeal numele de Sancta Diana iar în Muntenia cel de Dragaica (de origine slava).
Principiul calauzitor este acelasi peste tot: dragostea si concretizarea sa: nunta. Toate manifestarile sunt legate de aflarea ursitului sau a ursitei, a apropierii sau a îndepartarii momentului casatoriei.
În ziua de Sânzâiene se culegeau florile cu acelasi nume si se împleteau cununi din ele (pentru fete în forma circulara iar pentru baieti în forma de cruce) si se aruncau peste casa. Daca acea cununa se oprea pe acoperis era semn ca o nunta va avea loc în curând, daca însa cununa sarea dincolo de casa înseamna ca va mai trece ceva timp pâna la casatorie. Un alt procedeu era acela în care se aruncau cununile în cireada. Daca se opreau între coarnele unei vite tinere atunci persoana care a atuncat-o se va casatori cu cineva tânar, daca, dimpotriva, poposeau pe crestetul unei cornute mai batrâne acest lucru denota ca nunta se va face cu o persoana mai în vârsta.
Se spunea de asemenea ca fetele care îsi puneau flori de sânzâiene sub perna în noaptea dinspre 24 iunie îsi vor visa ursitul. În noaptea de sânzâiene femeile culegeau plante medicinale si rosteau descântece. Iar daca se spalau cu roua de pe plante în dimineata acelei zile va avea chipul frumos si pielea catifelata.
Este apogeul, punctul culminant, al verii, al florescentei.
Hai sa ne bucuram de aceasta sarbatoare cu totii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu