MySpace Layouts
MySpaceLayouts

Get cash from your website. Sign up as affiliate.
Se afișează postările cu eticheta sarbatoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sarbatoare. Afișați toate postările

duminică, 17 octombrie 2010

Nunta la chinezi

      Sursele de pe internet afirma ca pozele ar prezenta o nunta la periferia unui oras din China, fie ca este, intr-adevar, o nunta, sau numai o chermeza locala, episodul este un spectacol vizual.
Frumos este ca a mai si plouat...si oare cu ce au venit nuntasii?...cu trenul?



 Preluat de pe www.descopera.ro.

marți, 29 decembrie 2009

Blog nou

La cumpana dintre ani tin sa va urez sanatate, fericire si tot ce mai doriti voi pe acolo.
La multi ani!

Si tot la cumpana dintre ani vreau sa va anunt ca datorita unor "date tehnice" am fost nevoita sa imi incep activitatea pe alt blog. Il gasiti la adresa http://florentinaandronic.blogspot.com si se numeste "Priveste partea plina a paharului".
Daca doriti sa ne intalnim si acolo va astept cu mare drag. Pentru linistea mea am sa incerc sa copiez niste postari de aici dar este o munca sisifica asa ca pentru celelalte voi face trimitere la acest blog.
Va multumesc pentru intelegere.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Vine Mos Nicolae

Seara lui Mos Nicolae

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.

Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.



Cine e Mos Nicolae?

Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de ”Mos Neculai” si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.

Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.

Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.
Le Père Fouettard In Franta, Sfintul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.

Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.
Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.

duminică, 8 noiembrie 2009

duminică, 28 iunie 2009

In oras

Zilele astea au fost la noi in Iasi zile de sarbatoare pentru ca a fost Targul de oale si mesterii mestesugari. A fost o nebunie pe Copou, multime de oameni compacta. Fiecare a iesit cu mic cu mare la targ. Erau asa de multi copii, care mai decare mai colorat, mai zglobiu...Am fost si eu la oale dar mai mult mi-a placut si mai ales mi-a fost mai mult de folos partea cu mesterii. Spun ca mi-a fost de folos pentru ca am gasit acolo niste jucarii din lemn viu colorate si interesante pentru Adelina.
Exista in Iasi un magazin cu jucarii din lemn la Felicia, dar sunt asa de scumpe de nu te poti apropia. Fara 40RON nu ai ce cauta acolo. Asa ca am luat de la targ.
Am sa adaug poze.

marți, 23 iunie 2009

Sanzaienele

Maine este sarbatoare, sunt sanzaienele asa ca m-am pregatit si eu inca cu cateva zile in urma.



Dar de fapt ce sarbatorim de fapt si de ce se numeste asa aceasta sarbatoare?

Pe data de 24 iulie lumea ortodoxa sarbatoreste Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Proorocul dintre cele doua Legi, "cel mai mare dintre cei nascuti din femeie", Botezatorul Domnului.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul s-a intamplat intr-un mod neobisnuit, miraculos. Parintii lui erau batrani si nu aveau copii. Preotul Zaharia si Elisabeta, sotia sa, nu incetau insa cu rugaciuni catre Dumnezeu sa le dea un fiu care sa le mangaie batranetile. Pe vremea aceea infertilitatea era considerata o mare rusine si o pedeapsa divina. Nasterea lui a fost vestita de inger. Pentru ca nu a crezut vestirea ingereasca, tatal sau a fost mut pana la nasterea pruncului.

Ioan a ramas orfan de mic. S-a retras in pustie si s-a pregatit cu o viata foarte aspra pentru misiunea ce i-a fost incredintata. In plina barbatie, a venit printre ai sai si ii boteza cu apa, la raul Iordan. El pregatea astfel venirea Fiului lui Dumnezeu. Plin de smerenie el s-a pregatit pe sine ca sa devina Botezator al lui Hristos. Si i-a pregatit pe ceilalti, ca sa-l poata primi pe El.

La noi aceasta sarbatoare se numeste asa pentru ca sânzâienele sunt simboluri ale dragostei, fertilitatii, belsugului. Denumirea vine de la numele unor plante cu flori galbene ce cresc prin gradini, livezi, pasuni, fiind simboluri ale Soarelui, luminii, vietii.

Aceeasi sarbatoare are în Ardeal numele de Sancta Diana iar în Muntenia cel de Dragaica (de origine slava).

Principiul calauzitor este acelasi peste tot: dragostea si concretizarea sa: nunta. Toate manifestarile sunt legate de aflarea ursitului sau a ursitei, a apropierii sau a îndepartarii momentului casatoriei.

În ziua de Sânzâiene se culegeau florile cu acelasi nume si se împleteau cununi din ele (pentru fete în forma circulara iar pentru baieti în forma de cruce) si se aruncau peste casa. Daca acea cununa se oprea pe acoperis era semn ca o nunta va avea loc în curând, daca însa cununa sarea dincolo de casa înseamna ca va mai trece ceva timp pâna la casatorie. Un alt procedeu era acela în care se aruncau cununile în cireada. Daca se opreau între coarnele unei vite tinere atunci persoana care a atuncat-o se va casatori cu cineva tânar, daca, dimpotriva, poposeau pe crestetul unei cornute mai batrâne acest lucru denota ca nunta se va face cu o persoana mai în vârsta.

Se spunea de asemenea ca fetele care îsi puneau flori de sânzâiene sub perna în noaptea dinspre 24 iunie îsi vor visa ursitul. În noaptea de sânzâiene femeile culegeau plante medicinale si rosteau descântece. Iar daca se spalau cu roua de pe plante în dimineata acelei zile va avea chipul frumos si pielea catifelata.

Este apogeul, punctul culminant, al verii, al florescentei.

Hai sa ne bucuram de aceasta sarbatoare cu totii!

Related Posts with Thumbnails