Cerbul cu stea in frunte

A fost odata-ntr-o padure
Un om batran si baba lui

Traiau saraci, ca vai de lume

In adancimea codrului.

Mosneagul n-astepta nimica

Si numai moartea o dorea,

Iar baba ar fi vrut sa aiba

Un suflet tanar langa ea.

-"Sa fie un copil cuminte,

Un catelus, ori un pisoi

Dar vreau s-aud si eu cum sufla

O alta viata langa noi!"

Asa ofta saraca baba

Dar mosul nu mai vrea nimic...

-"Ce-mi trebuie o grija noua!

Sunt prea batran si prea calic!"

Dar Domnul se-ndura de baba

Si-un pui de cerb i-a daruit,

Un pui de cerb cu stea in frunte,

Gonit din codru si ranit.

Sageata-i strapunsese gatul,

Din rana sangele-i curgea

Si lacrimi mari picau din ochii-i

Frumosi, rotunzi ca o margea...

L-a sarutat pe frunte mosul,

Miloasa baba l-a spalat,

L-au ingrijit cu grija mare

Si cerbul mi l-au vindecat!

Era frumos si bland saracul.

Zburda, mereu din loc in loc.

Venise ca o vraja noua

De tinerete si noroc!

Intinerea vazand cu ochii

Mosneagul si cu baba lui

Si se facuse luminoasa

Intunecimea codrului!

Dar intr-o zi , trecu p-acolo

Feciorul unui imparat,

Cu ceata de curteni cu arcuri

Si cu ogarii, la vanat.

-"Da-mi mie cerbul tau, batrane!

Iti dau pe el tot ce doresti!...

-Nu pot chiar de mi-ai da pe dansul

Comorile imparatesti!"

-"Te duc la curtea mea , mosnege,

Cu baba ta va fac boieri!

Da-mi cerbul tau cu stea in frunte,

Si-ti dau si cinste si averi!"

-"Nu-mi trebuie averi si cinste!

Sunt prea batran sa le primesc.

Dar daca vrea sa vie cerbul

Eu bucuros vi-l daruiesc!"

Atunci, minune fara seaman,

Intreaga lume, ce vazu?

Vazu cum cerbul da din coarne

De parca zice:-"Nu vreau, nu!"

"Nu vreau sa vin la curtea voastra."

Deodata cerbul a vorbit,

-"Tu ma doresti ca pe-o podoaba

Ei sufletul mi l-au dorit."

"Tu m-ai ranit la vanatoare,

Ei ranile mi le-au legat.

In stralucirea curtii tale,

Eu m-as simti incatusat."

"La curtea ta, as fi o fiara,

O jucarie pentru prosti,

In viata lor sunt o lumina

Pe care tu n-ai s-o cunosti!"...

Pleca pe ganduri voievodul

Si se gandea ca nu-i de-ajuns

Sa fii bogat, temut si vesnic

De maretia ta patruns.

Mai trebuie sa ai un suflet

Milos si bun si iubitor,

De vrei sa fii iubit de oameni

Si de podoaba codrilor.

Gasita intr-un manual al bunicii mele.