MySpace Layouts
MySpaceLayouts

sâmbătă, 18 iulie 2009

Cerbul cu stea in frunte


A fost odata-ntr-o padure
Un om batran si baba lui
Traiau saraci, ca vai de lume
In adancimea codrului.

Mosneagul n-astepta nimica
Si numai moartea o dorea,
Iar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea.

-"Sa fie un copil cuminte,
Un catelus, ori un pisoi
Dar vreau s-aud si eu cum sufla
O alta viata langa noi!"

Asa ofta saraca baba
Dar mosul nu mai vrea nimic...
-"Ce-mi trebuie o grija noua!
Sunt prea batran si prea calic!"

Dar Domnul se-ndura de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit,
Un pui de cerb cu stea in frunte,
Gonit din codru si ranit.
Sageata-i strapunsese gatul,
Din rana sangele-i curgea
Si lacrimi mari picau din ochii-i
Frumosi, rotunzi ca o margea...

L-a sarutat pe frunte mosul,
Miloasa baba l-a spalat,
L-au ingrijit cu grija mare
Si cerbul mi l-au vindecat!

Era frumos si bland saracul.
Zburda, mereu din loc in loc.
Venise ca o vraja noua
De tinerete si noroc!

Intinerea vazand cu ochii
Mosneagul si cu baba lui
Si se facuse luminoasa
Intunecimea codrului!

Dar intr-o zi , trecu p-acolo
Feciorul unui imparat,
Cu ceata de curteni cu arcuri
Si cu ogarii, la vanat.

-"Da-mi mie cerbul tau, batrane!
Iti dau pe el tot ce doresti!...
-Nu pot chiar de mi-ai da pe dansul
Comorile imparatesti!"

-"Te duc la curtea mea , mosnege,
Cu baba ta va fac boieri!
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte,
Si-ti dau si cinste si averi!"

-"Nu-mi trebuie averi si cinste!
Sunt prea batran sa le primesc.
Dar daca vrea sa vie cerbul
Eu bucuros vi-l daruiesc!"

Atunci, minune fara seaman,
Intreaga lume, ce vazu?
Vazu cum cerbul da din coarne
De parca zice:-"Nu vreau, nu!"

"Nu vreau sa vin la curtea voastra."
Deodata cerbul a vorbit,
-"Tu ma doresti ca pe-o podoaba
Ei sufletul mi l-au dorit."

"Tu m-ai ranit la vanatoare,
Ei ranile mi le-au legat.
In stralucirea curtii tale,
Eu m-as simti incatusat."

"La curtea ta, as fi o fiara,
O jucarie pentru prosti,
In viata lor sunt o lumina
Pe care tu n-ai s-o cunosti!"...

Pleca pe ganduri voievodul
Si se gandea ca nu-i de-ajuns
Sa fii bogat, temut si vesnic
De maretia ta patruns.

Mai trebuie sa ai un suflet
Milos si bun si iubitor,
De vrei sa fii iubit de oameni
Si de podoaba codrilor.


Gasita intr-un manual al bunicii mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails