Poezie

Moartea lui Pitagora

de Octavian Paler

“Nu ma intereseaza ca doi si cu doi fac patru.
Eu vreau sa faca trei.
Voi inainta deci doi metri si inca doi,
si voi ramane acolo razand
de toti cei care tin sa-mi atraga atentia
ca doi si cu doi fac patru
si ca patru metri ma desparteau de linia ferata.
Prostii! Ei nu vad ca
mai am un metru pana la linia ferata, deoarece
doi si cu doi fac trei? In sfarsit,
le voi face dovada, caci, vad,
se apropie trenul. Sa vina!
Sa vina! Sa vina!
Moarte lui Pitagora! “- Autoportret intr-o oglinda sparta

Sunt anumite adevaruri cu care ne-am obisnuit si pe care nu mai facem nici un efort, daca nu de a le contesta, macar de a le demonstra intr-un anumit fel. Unele sunt simple, cum ar fi ca doi si cu doi fac patru, altele sunt adevaruri pe care ni le inducem despre propria viata, si trec dincolo de sferele matematicii. Un astfel de fals titlu l-ar putea purta chiar rutina zilnica, nu atat fizica, cat si cea mentala.
Ne formam o matematica a vietii in care sarim dintr-un calcul intr-altul si uitam sa ne mai detasam si sa vedem tabloul in ansamblu.