MySpace Layouts
MySpaceLayouts

duminică, 20 decembrie 2009

Poveste de Craciun



Craciunul soriceilor

Actiunea noastra se desfasoara pe data de 24 decembrie pe strazile unui oras mare cu multe, multe case si oameni.
Pitita intr-o spartura de zid statea infofolita, intr-o haina ponosita si rupta pe alocuri, o ferita. Caciula, mult prea mare pentru ea, ii cazuse intr-o parte, dar ea era pre inghetata de frig ca sa mai aiba puterea sa o aseze mai bine.
Stand asa si fiind amortita de frigul iernii se gandea daca soriceii au si ei Craciun?
Nu mare ii fu mirarea cand la picioarele ei vazu un soricel care vroia sa vorbeasca cu ea. Soricelul Krant, asa cum se recomandase el, era bine imbracat: cu cojocel, cizmulite, caciulita si manusi. Toate erau de culoare verde.
Dar hai sa urmarim discutia celor doi.
- Fetita cum te numesti si de ce stai aici in frig nu vezi ca zapada aproape te acopera?
- Buna soricelule. Pe mine ma striga mama Ioana, dar acuma… ea…a murit. Am ramas singura si nu am unde sa ma duc.
- Eu sunt soricelul Krant si daca vrei putem fi prieteni.
- Vreau. De mult nu am mai avut un prieten.
- Atunci vino cu mine. Vom merge la familia mea.
Nu dupa mult timp soricelul deschise o usita mica. Lumina, caldura si mirosul de dulciuri o impresurara pe Ioana de indata. Cei doi intrara si fata ramase muta de uimire. Dupa ce intrai pe usa, casa era imensa. Era acolo o intreaga instalatie care se intindea pe mai multe nivele. Din loc in loc erau multi soricei care parea ca lucreaza de zor. Le mergeau mainile asa de repede incat fata nici nu putea vedea ce fac. Intr-un colt de camera – un munte imens de cadouri colorate si mici asa ca pentru soricei.

Krant se dezbraca de hainute si o indemna si pe Ioana sa faca acelasi lucru. El observa uimirea fetei si incepu sa ii explice ca acolo erau o parte din soriceii care il ajutau pe Mos Craciun la confectionarea cadourilor. Mai erau si alte astfel de case si in alte orase si alte tari, iar Mos Craciun trecea in ziua de ajun sa le imparta copiilor pe toate. Astfel de case au fost formate pentru ca populatia era in continua crestere si pentru ai usura munca mosului.
In timp ce povestea, soricelul o conducea pe fata printre mesele atelierului soriceilor. Asa fata vazu o multime de lucruri: cum se fac globurile, ciubucurile, trenuletele, hainutele, papusile, cum faceau soriceii cascavalul intr-un ciaun mare, mare de tot ca daca s-ar fi rasturnat continutul ar fi inundat toata incaperea, etc. Manutele dibace scoteau jucarie dupa jucarie, bomboana dupa bomboana ca pe banda.

Ioana fu servita si ea cu dulciuri facute de soriceii cei harnici. Era foarte bucuroasa pentru ca nu mai mancase ceva de doua zile. Se ajeza pe un scaun si incepu sa manance.
Dupa un timp ii marturisi lui Krant ca tocmai se intreba daca si soriceii au Craciun dupa care l-a intalnit pe el. Soricelul se uita mirat la ea, nu isi putea imagina ca oamenii nu stiu ca si ei au aceasta sarbatoare si ca o sarbatoresc in acelasi mod. Cand se uita la fata aceasta adormise deja. Vroia sa o intrebe ce isi doreste sa primeasca anul acesta cadou de la mosul. Ii paru asa de rau ca Ioana doarmea si nu stia ce sa ii ceara mosului pentru ea…
-Fetita! Fetita! Trezestete!
Ioana deschise ochii si isi dadu seama ca era tot in crapatura rece a zidului. O batrana isi dadu-se jos manusa groasa de lana si ii striga sa se trezeasca.
Dupa ce vorbira putin Ioana pleca impreuna cu batranica.

Dupa un an, pe data de 24 decembrie Ioana se juca cu soricelul ei Krant si de uita cum fulgii de nea se jucau la fereastra ei.
-Bunico, vino se vezi, au venit uratorii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails