MySpace Layouts
MySpaceLayouts

marți, 16 noiembrie 2010

Poezii de toamna

    
  Visari in toamna
                                 de Boris

Salut argintul ce se-aşează
Pe iarba ce-încă pare verde
Căci sufletu-mi, naiv, visează
La un april ce se-ntrevede.

Căci dimineţile şi-apusul
-Şi-n toamnă ca şi-n primăvară –
Deşi vestesc exact opusul –
Se aseamănă, deşi,vibrează,

În alte moduri...primăvara,
Miresme dulci de flori soleşte –
Iar toamna învineţeşte seara
Şi geruri şi zăpezi vesteşte.

În primăvară, mână-n mână
Visăm brânduşi şi iarbă grasă –
Iar toamna, când vânt rece sună –
Grăbim să ne-aciuăm în casă.

Îmbrăţişându-ne-n lumina
Ca de rubin, din jarul sobei,
Privim, cum pustiind grădina,
Se zbate vântul – fiul cobei.

Sub pleduri mari, de aspră lână,
Ne-nghesuim – fiind totuna...
Din cumpănă geme-o fântână
Pe când din-nalt rânjeşte luna.

Ni-s trupurile împerecheate
De-argintul dat de bolta-albastră...
Calmi, ascultăm cum vântul bate
Cu crengi scheletice-n fereastră.

Şi, parcă, totuşi, în peisajul
Pustiu şi mirosind a iarnă
Ne învăluie, aprins, mirajul
Iubirii ce-n suflet ne toarnă,

Miresme crude de câmpie,
De reavăne margini de drumuri –
De ghiocei – ce-or să învie –
De flori de măr, zvârlind parfumuri.

Aşa că-n început de iarnă,
Iubito, să nu fim prezenţi –
Când toamna-argint pe ierburi toarnă
Să ne prefacem neatenţi...


               

Pastel de toamna
                       de Adrian Paunescu

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails