Suntem cu totii niste pahare.Primim si pastram cu noi tot ceea ce vedem, tot ceea ce altii ne invata, tot ceea ce ne influenteaza altii si chiar daca mai varsam din continut uneori gustul acestora ramane pe marginea paharului.
Unele pahare sunt mai pline, altele mai goale; suntem in acelasi timp umpluti dar si goliti din continut in fiecare clipa a existentei noastre pe acest pamant.
Unele sunt transparente, altele translucide si de diferite culori, desene asa ca si firea omului.
Unele sunt mai groase, altele mai subtiri asa cum oamenii sunt mai mult sau mai putin ancorati in viata.
Unele pahare fac parte din seturi mai mult sau mai putin numeroase ca si familiile noastre.
Unele pahare au buza, sunt acei oameni care sunt facuti mai degraba pentru a impartasi; sunt profesorii si nu ma refer numai la cei formali.
Unele pahare au picior fiind in functii mari.
Cele de cristal daca le atingi scot un sunet suav: sunt artistii.
Paharele de cocktail sunt oamenii care stiu sa se distreze, iar cele de tuica sunt oamenii simpli de la munte care traiesc in conditii vitrege.
Toate paharele se sparg. Unele raman cioburi care se astupa in pamant, iar altele devin parte integranta a altor lucruri; acestia sunt oamenii care lasa ceva in urma lor.
Voi ce fel de pahare sunteti?
Pentru mine, important este sa vezi partea plina a paharului celuilalt.
Eu...nu sunt un pahar. Sunt o cana de pamant, arsa..., putin colorata si cu smaltul sarit. Nu sunt deloc un pahar de cristal sau cu picior sau cum doresti. Nu sunt deloc asa ceva. Sunt doar o cana de pamant, de lut inmuiat cu sudoarea fruntii de un mester batran si obosit, modelat cu degetele lui aspre. Lut modelat cu inima, cu sufletul... Sunt doar o cana de pamant...
RăspundețiȘtergerefrumos..........
RăspundețiȘtergereEi bine...eu sunt un pahar obisnuit, cu pereti de sticla , grosi,transparenti dar ciobiti...si habar nu am cat mai rezista peretii aia :))
RăspundețiȘtergere