Astazi am fost la pomenirea pentru bunicul meu de pe mama. Toata lumea ar spune ca a fost un moment trist, dar bunicul este mort din 1989 asa ca durerea pentru pierderea lui s-a stins si s-a transformat, cu timpul, intr-un motiv de intalnire a intregii familii, intr-un moment in care depanam amintiri frumoase despre bunicul si ceilalti din familie, intr-un moment de a ne mandri cu realizarile fiecaruia, intr-un moment in care parintii nostri ajung pentru cateva clipe sa mai fie copiii.
Din pacate nu se intampla in fiecare an sa poata veni chiar toti din familie, dar anul acesta a fost special pentru ca s-au intalnit toti cei 5 copii ai bunicii.
Am facut multe poze, dar nu cred ca voi alipi aici niciuna pentru ca toate au farmecul lor.
Timpul a trecut, unchii mei au imbatranit frumos, si-au trait viata pana acum cu de toate: cu rele si bune dar pana la urma lucrul cel mai important a ramas familia si faptul ca au lasat in urma ceva frumos.
Ei inca scriu istoria familiei Cazacu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu